Gânduri după 5 săptămâni de practică în Germania

Luni, 08.07, ora 7:30. Frauenklinik, Dusseldorf. Ma schimb si la ora 7:50 ma intalnesc cu doamna care trebuie sa imi dea cheia de la vestiar. Raportul de garda incepe la 08:00 iar la sfarsitul intalnirii, doctorul responsabil de studenti imi da un “funk” (un aparat care suna atunci cand cineva are nevoie de mine undeva, de obicei in sala de operatie). Ulterior merg pe sectie curioasa, entuziasmata si pregatita sa imi petrec aici urmatoarele 9 saptamani din viata. Sunt sigura ca experienta Erasmus ca si student timp de 1 an in Aachen imi va fi de mare ajutor sa ma adaptez rapid si usor in noul spital.

In Dusseldorf, spitalul universitar e defapt un campus cu multe cladiri in care se afla diferite clinici. Frauenklinik (Clinica de Obstetrica si Ginecologie) are mai multe departamente: 2 sectii ( sectia FG01 unde se afla in principal pacientii cu patologie oncologica sau alta patologie ginecologica si sectia FG02 unde sunt internate femeile insarcinate care urmeaza sa nasca sau care au nascut recent), Kreißsaal (cu salile de nastere si cele pentru operatiile de cezariana), blocul operator ginecologic, ambulatoriul, centrul de senologie, centrul de diagnostic prenatal si Kinderwunschzentrum (unde se fac IVF- in vitro fertilization). 

• 

• 

Ca si Famulant (student la medicina in practica) la Uniklinik ai nevoie de: funk, cartela magica (care deschide usile inchise ale spitalului) si halat/costum de clinica (le iei dimineata spalate si calcate direct de la spital).

• 

• 

Primele 3 saptamani le-am petrecut pe FG01 si in blocul operator. Majoritatea doctorilor de aici sunt tineri iar rezidentii sunt foarte de treaba.

Pe sectie e multa treaba si momentele cele mai satisfacatoare sunt atunci cand doctorul ma ia in serios ca si student (imi da o sarcina si are incredere ca o sa o rezolv si se bazeaza pe ceea ce zic, fie ca e vorba de interpretarea unei ecografii, examinarea unei paciente, scrierea unei retete, redactarea unei scrisori medicale etc). *pentru studentii la medicina e destul de frustrant cand doctorii nu te iau in serios si nu iti dau nicio responsabilitate.

In blocul operator au loc o multime de operatii si la majoritatea trebuie sa participe activ si studentii. E trist sa vad atatea paciente tinere care au cancer de san sau bunicute care au cancer de vulva. Sincer, vulvectomiile sunt cele mai impresionante. Nu mai vazusem pana acum si am ramas destul de tulburata dupa primele la care am participat.  

• 

• 

A patra saptamana am petrecut-o pe  sectia FG02 unde se afla mamicile cu nou-nascutii lor si unde am putut sa particip la operatii de cezariana si la nasteri. Aici se intampla deci miracolul vietii. Daca jos, pe FG01, pacientele lupta impotriva cancerului, aici sus lumea face sedinte foto si proaspetele mamici primesc flori. Ce contrast. Ce diferit arata vietile unora fata de a altora. 

Rezidentul e un tip foarte cool care s-a casatorit pe o plaja in Africa de Sud si care a calatorit prin toata lumea pana la varsta de 32 de ani. Face sport, merge saptamanal la ore de muzica si imi arata ca SE POATE sa ai viata de medic plus viata personala cu familie, calatorit si hobby’uri.

E vineri, ultima zi din a patra saptamana, sunt la raportul de garda si ma gandesc ca poate azi o sa ies mai repede (asa pe la 14) de la spital si o sa pot incepe weekend’ul mai devreme decat de obicei. Dar surpriza, la sfarsitul raportului, un doctor imi zice ca trebuie sa merg cu el intr-o operatie. Cand imi zice ca e vorba de mastectomie plus diep bilateral am stiut ca planurile mele nu mai au nicio sansa. Mastectomia bilaterala e operatia de indepartare a ambilor sani iar diep consta in reconstructia sanilor cu tesuturi proprii pacientei (cu testut adipos si vasele aferente de la nivelul abdomenului) si dureaza in jur de 7-9 ore. Am iesit la ora 17 din spital. Nimic nou, de altfel.

• 

• 

A cincea saptamana am petrecut-o in centrul de senologie si in blocul operator.

E dur si trist sa fiu de fata cand o pacienta de 35 de ani primeste vestea ca are suspiciune ridicata de cancer mamar (scor BI-RADS 5) si in timpul biopsiei sa vad cum lacrimile i se preling pe obraz.

E dur sa fiu acolo cand o pacienta de 59 de ani primeste vestea ca are deja metastaze hepatice si osoase in urma cancerului mamar. Sa vad cum ochii i se umplu de lacrimi iar sotul ii ia mana in mana lui si incearca sa o incurajeze.

Pacienta de 33 de ani, diagnostic: cancer mamar. Doreste sa aiba copii in viitor, asa ca urmeaza sa i se faca o interventie laparoscopica prin care i se preleveaza tesut ovarian pentru crioconservare. Pacienta va urma tratamentul pentru cancerul mamar, urmand ca ulterior inca sa existe posibilitatea de a avea copii.

Pacienta de 55 ani, diagnostic: cancer mamar cu metastaze pulmonare, hepatice si cerebrale. Arata cu 15 ani mai in varsta. Sotul sta neputincios alaturi de ea. Doctorii spun ca mai are de trait maxim cateva saptamani.

Pacienta de 31 de ani vine in cabinet impreuna cu sotul si baietelul lor de 10 ani. Are cancer mamar la sanul stang si peste 2 zile urmeaza sa i se faca mastectomie si reconstructie cu implant. Tabloul acesta m-a miscat profund: o familie atat de tanara cu toata viata in fata, doi oameni tineri si frumosi, care impreuna cu copilul lor trebuie sa treaca prin aceasta experienta. Citesc pe chipul sotului ingrijorare amestecata cu teama si tristete, insa ea, chiar daca a ramas fara par in urma chimioterapiei, e tot frumoasa. Frumoasa si puternica.

Pacienta de 39 de ani de origine japoneza. Vine in cabinet cu sotul de origine italiana. S-au intalnit in Tokyo iar acum traiesc in Germania. Ea a avut cancer la sanul drept acum 10 ani (la 29 de ani), pentru care a facut chimioterapie si ulterior operatie si radioterapie in Tokyo. Acum, dupa 10 ani, cancerul a revenit. La sanul stang de data aceasta. Stie ce o asteapta. Sotul este insa alaturi de ea, fiind foarte informat de tot istoricul ei medical, poate chiar mai informat decat ea. Sunt foarte frumosi impreuna. Zambesc si ma bucur ca inca exista iubire adevarata.  

Cazurile mentionate mai sus (si multe altele pe langa) ma fac atat de constienta de faptul ca sanatatea e cel mai special si pretios dar pe care l-am primit fara sa fi facut ceva sa il merit, dar totodata e un dar atat de fragil. Cazurile pacientelor tinere (in special) imi demonstreaza ca indiferent de varsta, viata poate sa ia o intorsatura tragica in orice moment.

Totusi, in Germania nu e cel mai rau loc in care sa primesti un astfel de diagnostic. Se investeste foarte mult in partea oncologica si sansa de a avea o supravietuire buna si un prognostic favorabil e superioara altor tari. Ma gandesc aici la Romania. La Romania unde uneori se intampla sa nu ai efectiv cu ce sa tratezi pacientul si sa stii ca putin mai in vest aceeasi situatie ar avea un cu totul alt rezultat. Acolo durere si frustrare.

Au trecut deja 5 saptamani. Inca 4 saptamani si inchei si a doua mea experienta medicala in Germania. Timpule, cand si unde ai zburat?